Cum îmi poate ajuta afacerea un credit pe termen scurt?

de Dorin Pantea

Orice credit poate fi o binecuvântare sau un blestem pentru cel care l-a contractat (şi nu numai). Diferenţa o face în primul rând utilitatea lui. Dacă acel credit a satisfăcut anumite nevoi (a nu se citi mofturi) şi, mai mult, dacă a fost folosit în scopuri productive, el poate fi de multe ori o binecuvântare. Creditul se poate transforma, însă, într-o povară greu de suportat atunci când utilizarea lui nu a adus un plus real de valoare în activitatea agentului economic.

Când vorbim despre nevoi, trebuie să facem distincţia între nevoile de lungă durată şi cele de moment sau de scurtă durată. În general, nevoile pe termen lung se referă la investiţii , pe când cele pe termen scurt sunt generate de sezonalitatea activităţii sau de situaţii neprevăzute care apar în orice activitate economic. Ca principiu, cele din prima categorie se finanţează prin împrumuturi pe termen lung, având în vedere că şi beneficiile pe care le produc investiţiile se resimt de obicei pe o durată mai lungă, iar nevoile pe termen scurt ar trebui finanţate prin împrumuturi tot pe termen scurt.

Se pune aşadar întrebarea: Când este oportun un credit pe termen scurt? Răspunsul este dat în primul rând chiar de principiul enunţat mai sus. Un credit pe termen scurt ar trebui să satisfacă anumite nevoi de moment apărute în activitate. Ar putea fi vorba, spre exemplu, de completarea fondului de marfă, necesară din pricina neîncasării la timp a mărfii vândute sau din cauza vitezei scăzute de rotaţie a stocurilor. Sau ar putea fi vorba de un necesar de capital de lucru care să vizeze creşterea nivelului producţiei, fie permanentă, fie pentru onorarea unor comenzi speciale. Un alt motiv legitim pentru contractarea unui credit pe termen scurt îl reprezintă şi onorarea unor obligaţii faţă de parteneri (de ex. furnizori), obligaţii care dacă ar rămâne neachitate ar putea cauza disfuncţionalităţi sau pierderi în alte zone ale afacerii.

Un caz special îl reprezintă creditele acordate pentru acoperirea datoriilor faţă de stat. Acestea sunt, însă, destul de riscante din următorul motiv: deşi pot salva situaţia pe moment, totuşi, dacă activitatea în cauză nu este una profitabilă (lucru foarte posibil având în vedere că există deja datorii neachitate), atunci nu se întâmplă altceva decât o amânare a inevitabilului, chiar cu consecinţe mai grave, întrucât debitorul ar putea pierde în final şi eventualele garanţii solicitate de bancă pentru aceste credite.

Oricare ar fi destinaţia specifică a creditului, trebuie avut în vedere de la bun început faptul că ratele trebuie achitate. Avantajul dat de faptul că dobânda totală aferentă creditului este mai mică la un credit pe termen scurt decât la unul pe termen lung este contrabalansat de dezavantajul de a avea rate lunare mai mari decât la un împrumut pe termen mediu sau lung. Tocmai de aceea este foarte important să se previzioneze de la început un flux de numerar cât mai realist, iar ratele lunare să fie adaptate în funcţie de acesta.

Trebuie precizat aici faptul că multe companii au avut probleme din cauza faptului că au contractat credite pe termen scurt mizând pe anumite încasări probabile. Este cazul fermierilor care mizează pe subvenţiile agricole , subvenţii care în ultimul timp nu au fost plătite la termen şi în întregime. Este, de asemenea, cazul întreprinzătorilor care au de încasat diverse sume de la clienţi prin instrumente de plată, dar şi al celor care contează pe credite pe care le vor contracta sau pe diverse tranzacţii pe care le vor realiza în viitor (am întâlnit numeroase cazuri în care un teren care este „vândut” nu se mai vinde sau un credit „aprobat” nu se mai aprobă).

La creditele pe termen scurt şi în mod special la liniile de credit ar fi de preferat ca în orice moment să existe active lichide sau resurse disponibile pentru a putea achita sumele respective în caz de nevoie urgentă. În ultimii ani au apărut tot mai multe situaţii în care instituţiile de finanţare au refuzat să mai prelungească liniile de credit şi au solicitat rambursarea integrală sumelor, sub formă de credite, pe perioade relativ scurte de timp. Astfel, debitorii s-au trezit pe neaşteptate că au de achitat sume mari de bani în câteva rate lunare, lucru imposibil pentru unii dintre ei întrucât nu dispuneau de active lichide.

Dincolo de toate, trebuie reţinut faptul că scopul creditului trebuie să fie dezvoltarea afacerii sau cel puţin supravieţuirea acesteia până la vremuri mai bune. În aceste condiţii, probabil că un moto potrivit ar fi: „Un credit necontractat este mai bun decât unul neachitat.” Aceasta, bineînţeles, doar dacă şi intenţionezi să îl achiţi.