Încă de la începuturile acestei crize economice, am tot auzit despre reorganizarea mediului privat şi de stat prin restructurări de personal, reduceri de costuri la toate nivelurile, reformulare de strategii pe alocuri şi multe alte elemente de ordinul “stripped-down”.
Astfel, aşa cum era şi normal a apărut în curând şi nedorita faza a afacerii – insolvenţa – care în multe cazuri, acolo unde nu a fost posibilă reorganizarea, restructurarea, procesul de insolvenţă a culminat cu înregistrarea falimentului.
Cu alte cuvinte e clar, e criză şi mai tot ce auzim este despre salarii tăiate, costuri de trai tot mai mari, locuri de muncă mai puţine, falimente şi aşa mai departe. Oare asta să fie tot?
Împăratul Solomon (domnitor peste Israel) care a fost cel mai bogat între toţi oamenii din vremea lui (anumite studii îl clasifică în termeni foarte comparabili cu bogaţii din zilele noastre) afirmă în Biblie că “Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui” (Biblia, Eclesiastul capitolul 7, versetul 8).
În această perioadă de după toamna lui 2008 am întâlnit şi auzit despre falimente, chiar în rândul unor prieteni a căror afacere a intrat în insolvenţă, dar nu pentru a fi reorganizată (vezi scopul insolvenţei conform legii) ci cu gândul şi demersurile necesare unor funeralii de business – FALIMENTUL.
Ce am mai întâlnit şi auzit, lucru despre care se vorbeşte prea puţin în comparaţie cu tot negativismul crizei evidenţiat cu brio de mass-media, este că mulţi actori de pe piaţă, a căror afacere a necesitat “înmormântarea” au pus punct şi au luat-o de la capăt.
Totuşi, de ce sfârşitul unui lucru e mai bun decât începutul lui? E aplicabil acest adevăr şi pentru subiectul nostru? Eu cred că da, deoarece:
* Când vezi sfârşitul venind, te opreşti din alergare.Uneori lucrurile importante sunt neglijate în favoarea celor urgente. Când vezi sfârşitul afacerii venind, te opreşti din alergarea de multe ori nefocalizată şi ai posibilitatea să observi detalii importante care nu sunt vizibile din grabă.
* Ai ocazia să faci curăţenie generală. Întreprinzătorul clasic român e prins între “n-am timp” şi “nu eu mă ocup ci contabila, secretara…”. Când vine sfârşitul, pentru că nevoit fiind te opreşti, ai timp de a demara curăţenia generală - tai costuri, evaluezi eficienţa angajaţilor, (re)parcurgi algoritmul de calcul a marjelor de profit etc., lucruri pentru care altădată nu era loc. Asta înseamnă că peste noapte te (re)implici în afacere iar contabila, secretara redevin din şefe, partenere ale afacerii.
* Sfârşitul te face mai mult realist şi mai puţin bazat (adică îngâmfat). Este important să visăm, să ne fixăm obiective înalte, dar totuşi una din regulile de bază ca un obiectiv să fie obiectiv este ca acesta să fie realist, adică posibil de atins. Aşa se face că antreprenorul român învaţă acum din greşeli.
Mulţi întreprinzători şi-au permis în cadrul afacerii, fie să se relaxeze prea curând, mai înainte ca afacerea să permită – delegare timpurie de responsabilităţi, necontrolarea susţinută a activităţii de lucru - fie să se extindă prea forţat, ca şi cum ai forţa un copil de 3 ani să ajungă mâine la statura unui copil de 12 ani – leasing-uri, credite de investiţii, linii de credite pentru acoperirea de credite de investiţii.
De asemenea, mulţi întreprinzători s-au dotat cu tot felul de “accesorii” (a se citi limuzine, maşini de teren etc.) ca să fie văzuţi că sunt patroni, neavând răbdarea unei investiţii similare dar într-un context mai potrivit – şi aşa am auzit de curând pe un antreprenor care se chinuie să plătească un “X5” în timp ce caută finanțare pentru cheltuielile de producţie.
Astfel, supraestimarea nivelului la care este afacerea ta e la fel de periculoasă ca subestimarea aferentă.
* Sfârşitul unei afaceri poate fi poarta spre un nou început. Poţi să te retragi de pe scenă sau poţi s-o iei de la capăt. Depinde de ce a reprezentat afacerea pentru tine: o cauză sau un hobby. Cunosc oameni de afaceri care au acceptat realitatea, au pus punct dar au luat-o de la capăt. De ce?
* S-au oprit din alergare şi şi-au făcut timp pentru ceea ce este important;
* Au făcut curăţenie şi au învăţat din greşeli;
* Şi-au redimensionat obiectivele fiind dispuşi să aştepte o creştere lentă dar sănătoasă.
După ce nu ţi-a ieşit desenul, ai mai multe şanse să recreezi totul pe o pagină albă, decât să ajustezi pe o pagină deja mâzgălită. În ce stadiu e afacerea ta? Vezi cumva sfârşitul? Criza conţine falimente, dar conţine şi posibilitatea unui nou început. Curaj!
joi, 14 octombrie 2010
luni, 11 octombrie 2010
Inspirație și Transpirație
de Emanuel Cadar
Unul dintre cei mai cunoscuți inventatori este Thomas Edison, iar dintre invențiile lui, probabil cea mai cunoscută este becul incandescent. După ce luni de zile s-a străduit să creeze o variantă fiabilă a becului incandescent, Thomas Edison a fost intervievat de un reporter care l-a întrebat direct dacă simte că a falimentat în această invenție şi dacă s-a gândit să renunțe. Foarte mirat, Edison i-a răspuns: „De ce crezi că am falimentat? În momentul de faţă, știu peste 9.000 de moduri în care becul incandescent nu funcționează. Succesul este foarte aproape.” După peste 10.000 de încercări nereușite, Edison a inventat becul incandescent. Același om a afirmat: „Invenția este 1% inspirație şi 99% transpirație”. Această afirmație poate fi tradusă și astfel: „succes = 99% muncă + 1% creație”. Eu cred că această formulă poate fi aplicată atât în afaceri, cât și în viața personală sau în orice alt domeniu. Dacă ne relaționăm la aceste două componente - transpirație(muncă, disciplină) şi creație (inspirație) cred că fiecare dintre noi se încadrează în una dintre următoarele categorii:
1. Multă inspirație şi puţină transpirație. Aici se încadrează oamenii plini de idei grozave, care fac planuri foarte bune dar niciodată nu le pun în practică.
2. Multă transpirație şi puţină inspirație. În această categorie avem oamenii muncitori, disciplinați în munca lor, dar care deşi fac treaba foarte bine, nu ajung la satisfacție, iar munca lor devine monotonă pentru că nu introduc deloc creativitatea în munca sau viața lor.
3. Puţină inspirație şi puţină transpirație – cea mai nefericită categorie. La această stare se ajunge de obicei când lipsește motivația şi atunci nici nu vin idei noi, nici nu este un interes pentru a depune efort în activitățile zilnice.
4. Multă inspirație şi multă transpirație. Aceasta este categoria cea mai de dorit. Cineva zicea: „Eu scriu doar atunci când mă loveşte inspiraţia. Din fericire, ea mă loveşte în fiecare dimineaţă la ora 9 fix.” Pe măsură ce iți folosești creativitatea în activitățile zilnice, îți vin tot mai multe idei bune care, prin muncă şi disciplină, se transformă în rezultate extraordinare.
Să creezi un echilibru între aceste două elemente – disciplină şi inspirație – nu e un lucru ușor, dar odată realizat, poți ajunge să realizezi lucruri extraordinare şi să fii satisfăcut atât la lucru, cât şi în viața personală. Tu în care categorie te încadrezi acum şi cum crezi că poţi pune sau mai multă disciplină, sau mai multă creativitate în ceea ce faci?
Unul dintre cei mai cunoscuți inventatori este Thomas Edison, iar dintre invențiile lui, probabil cea mai cunoscută este becul incandescent. După ce luni de zile s-a străduit să creeze o variantă fiabilă a becului incandescent, Thomas Edison a fost intervievat de un reporter care l-a întrebat direct dacă simte că a falimentat în această invenție şi dacă s-a gândit să renunțe. Foarte mirat, Edison i-a răspuns: „De ce crezi că am falimentat? În momentul de faţă, știu peste 9.000 de moduri în care becul incandescent nu funcționează. Succesul este foarte aproape.” După peste 10.000 de încercări nereușite, Edison a inventat becul incandescent. Același om a afirmat: „Invenția este 1% inspirație şi 99% transpirație”. Această afirmație poate fi tradusă și astfel: „succes = 99% muncă + 1% creație”. Eu cred că această formulă poate fi aplicată atât în afaceri, cât și în viața personală sau în orice alt domeniu. Dacă ne relaționăm la aceste două componente - transpirație(muncă, disciplină) şi creație (inspirație) cred că fiecare dintre noi se încadrează în una dintre următoarele categorii:
1. Multă inspirație şi puţină transpirație. Aici se încadrează oamenii plini de idei grozave, care fac planuri foarte bune dar niciodată nu le pun în practică.
2. Multă transpirație şi puţină inspirație. În această categorie avem oamenii muncitori, disciplinați în munca lor, dar care deşi fac treaba foarte bine, nu ajung la satisfacție, iar munca lor devine monotonă pentru că nu introduc deloc creativitatea în munca sau viața lor.
3. Puţină inspirație şi puţină transpirație – cea mai nefericită categorie. La această stare se ajunge de obicei când lipsește motivația şi atunci nici nu vin idei noi, nici nu este un interes pentru a depune efort în activitățile zilnice.
4. Multă inspirație şi multă transpirație. Aceasta este categoria cea mai de dorit. Cineva zicea: „Eu scriu doar atunci când mă loveşte inspiraţia. Din fericire, ea mă loveşte în fiecare dimineaţă la ora 9 fix.” Pe măsură ce iți folosești creativitatea în activitățile zilnice, îți vin tot mai multe idei bune care, prin muncă şi disciplină, se transformă în rezultate extraordinare.
Să creezi un echilibru între aceste două elemente – disciplină şi inspirație – nu e un lucru ușor, dar odată realizat, poți ajunge să realizezi lucruri extraordinare şi să fii satisfăcut atât la lucru, cât şi în viața personală. Tu în care categorie te încadrezi acum şi cum crezi că poţi pune sau mai multă disciplină, sau mai multă creativitate în ceea ce faci?
0
comentarii
Etichete:
castig,
dezvoltare afaceri,
disciplina,
idee de afacere,
inspiratie,
munca,
oportunitate,
planuri,
start-up,
succes,
transpiratie
vineri, 1 octombrie 2010
Risc și câștig în începerea unei afaceri
de Cristi Jugariu
Știu că nu sună prea bine să începi o afacere pe timp de criză economică, dar cred că oamenii ar trebui să își urmeze visele, fie că acestea țin de facerea unei cariere de business, fie că țin de antreprenoriat. Oricare din cele două direcții am alege, drumul ar trebui parcurs cu înțelepciune și nu legați la ochi. Astfel devine esențială dezvoltarea unei abilități de a pune mereu în balanță riscul și câștigul.
Orice întreprinzător care vrea să înceapă o afacere va face pe parcursul ei multe greșeli, dar acestea trebuie acceptate și asumate ca parte a procesului de învățare. Dar este mult mai grav să faci greșeli atunci când ai la dispoziție toate resursele necesare și abilitățile de a evalua riscurile. De asemenea, când pornești la drum e bine să iei în considerare și următoarele aspecte:
1. Nu toate riscurile sunt riscuri financiare
Majoritatea întreprinzătorilor se gândesc doar la riscurile financiare înainte de a începe o afacere. Da, afacerile au ca fundament banii, dar aceștia nu sunt singurul risc. Atunci când pornești o afacere s-ar putea să riști, pe lângă bani, timpul tău, energia ta, reputația ta, integritatea ta și multe alte aspecte personale. Toate acestea ar trebui luate în calcul. S-ar putea, de exemplu, ca în perioada de început a afacerii, aceasta să aibă o dinamică extraordinară, să trebuiască să o extinzi foarte repede, dar extinderea vine la pachet cu mai mult timp petrecut în afacere în dauna timpului petrecut cu familia, mai mult efort, în dauna odihnei și implicit a sănătății tale. Atunci când ai un vis, vei risca multe pentru realizarea lui și până la urmă riscul e legat de succes, dar să ai grijă ca nu cumva ceea ce obții să îți facă mai mult rău decât bine.
2. Cunoștințele și experiența acumulată vor reduce riscurile prostești
Dacă tot ești pe cale de a-ți asuma poate cel mai mare risc al vieții tale, ar fi înțelept să îți pui deoparte ceva timp ca să aduni cât mai multă informație despre ceea ce vrei să faci și să iei decizia bazată pe cât mai multe cunoștințe poți dobândi. Cea mai proastă situație e atunci când iei decizia de a porni o afacere din impuls, fără să te documentezi, doar pentru că acea afacere „e prea bună ca să o lași să treacă pe lângă tine”. Mai bine să o lași să treacă dacă știi că nu ai cunoștințele sau experiența necesară.
3. Sfătuiește-te cu oamenii potriviți
E important să ai un prieten sau un mentor, care să țină la tine atât de mult încât să îți atragă atenția atunci când ești gata să iei o decizie greșită. Cu cât acest prieten are ceva cunoștințe sau experiență în domeniul în care vrei să investești, cu atât sfatul lui va fi mai potrivit și de mai mare ajutor.
4. Analizează scenariul cel mai pesimist
De obicei, când avem o idee de afacere, suntem tentați să ne gândim doar la cele mai bune și mai optimiste variante, în care totul merge așa cum am dori sau planifica noi. Nu strică însă să ne gândim și la ceea ce s-ar putea să nu meargă așa cum vrem noi, la ceea ce s-ar putea să meargă chiar contrar cu voința noastră, la cel mai pesimist scenariu. Această analiză nu ar trebui să descurajeze entuziasmul sau ideea de afacere, ci ar trebui să fie o analiză a obstacolelor care s-ar putea ivi pe drum, înainte de ivirea lor efectivă. Această analiză ar putea ajuta la redimensionarea afacerii sau la pregătirea soluțiilor pentru evitarea obstacolelor posibile.
5. Când trebuie să iei decizii majore, nu te pripi
Întotdeauna sunt decizii minore care te vor aștepta, și pe acestea nu trebuie să le lași prea mult să aștepte. Sunt urgente pentru că de ele depinde funcționarea continuă a afacerii tale. Dar întotdeauna – pentru deciziile cruciale care schimbă direcția afacerii tale – nu te grăbește nimeni și nimic să te decizi pe loc. E bine să pui un timp deoparte pentru a analiza bine decizia și pentru a parcurge pașii de mai sus. De obicei, după o zi sau două, vei putea lua o decizie mai bună, sau cel puțin mai informată.
6. Cum evaluăm și sortăm riscurile?
Primul pas în evaluarea riscurilor ar trebui să fie identificarea lor. După ce s-au identificat, se ia fiecare risc în parte și se vor evalua separat următoarele caracteristici:
* Severitatea (S) acelui risc. În cazul în care acel risc se va ivi, care ar putea să fie severitatea lui pe o scară de la 1 la 10?
* Probabilitatea (P) acelui risc. Care este probabilitatea ca acel risc să se ivească în afacerea mea, pe o scară de la 1 la 10?
* Expunerea (E) afacerii mele la acel risc. Cât de afectată ar fi afacerea mea dacă acel risc s-ar produce, pe o scară de la 1 la 10?
Apoi evaluarea riscului (R) se va face după formula: R = S x P x E
După evaluarea fiecărui risc, acestea se vor sorta în crescătoare sau descrescătoare și se vor alege riscurile asumate, riscurile tolerate – dar la care trebuie să fi foarte atent, și riscurile care nu ești dispus să ți le asumi. Această evaluare te va ajuta în luarea deciziilor majore, ca să înțelegi riscurile care te așteaptă, impactul care îl pot avea asupra afacerii, și cât de mult vrei să riști pentru câștigul pe care îl aștepți.
Știu că nu sună prea bine să începi o afacere pe timp de criză economică, dar cred că oamenii ar trebui să își urmeze visele, fie că acestea țin de facerea unei cariere de business, fie că țin de antreprenoriat. Oricare din cele două direcții am alege, drumul ar trebui parcurs cu înțelepciune și nu legați la ochi. Astfel devine esențială dezvoltarea unei abilități de a pune mereu în balanță riscul și câștigul.
Orice întreprinzător care vrea să înceapă o afacere va face pe parcursul ei multe greșeli, dar acestea trebuie acceptate și asumate ca parte a procesului de învățare. Dar este mult mai grav să faci greșeli atunci când ai la dispoziție toate resursele necesare și abilitățile de a evalua riscurile. De asemenea, când pornești la drum e bine să iei în considerare și următoarele aspecte:
1. Nu toate riscurile sunt riscuri financiare
Majoritatea întreprinzătorilor se gândesc doar la riscurile financiare înainte de a începe o afacere. Da, afacerile au ca fundament banii, dar aceștia nu sunt singurul risc. Atunci când pornești o afacere s-ar putea să riști, pe lângă bani, timpul tău, energia ta, reputația ta, integritatea ta și multe alte aspecte personale. Toate acestea ar trebui luate în calcul. S-ar putea, de exemplu, ca în perioada de început a afacerii, aceasta să aibă o dinamică extraordinară, să trebuiască să o extinzi foarte repede, dar extinderea vine la pachet cu mai mult timp petrecut în afacere în dauna timpului petrecut cu familia, mai mult efort, în dauna odihnei și implicit a sănătății tale. Atunci când ai un vis, vei risca multe pentru realizarea lui și până la urmă riscul e legat de succes, dar să ai grijă ca nu cumva ceea ce obții să îți facă mai mult rău decât bine.
2. Cunoștințele și experiența acumulată vor reduce riscurile prostești
Dacă tot ești pe cale de a-ți asuma poate cel mai mare risc al vieții tale, ar fi înțelept să îți pui deoparte ceva timp ca să aduni cât mai multă informație despre ceea ce vrei să faci și să iei decizia bazată pe cât mai multe cunoștințe poți dobândi. Cea mai proastă situație e atunci când iei decizia de a porni o afacere din impuls, fără să te documentezi, doar pentru că acea afacere „e prea bună ca să o lași să treacă pe lângă tine”. Mai bine să o lași să treacă dacă știi că nu ai cunoștințele sau experiența necesară.
3. Sfătuiește-te cu oamenii potriviți
E important să ai un prieten sau un mentor, care să țină la tine atât de mult încât să îți atragă atenția atunci când ești gata să iei o decizie greșită. Cu cât acest prieten are ceva cunoștințe sau experiență în domeniul în care vrei să investești, cu atât sfatul lui va fi mai potrivit și de mai mare ajutor.
4. Analizează scenariul cel mai pesimist
De obicei, când avem o idee de afacere, suntem tentați să ne gândim doar la cele mai bune și mai optimiste variante, în care totul merge așa cum am dori sau planifica noi. Nu strică însă să ne gândim și la ceea ce s-ar putea să nu meargă așa cum vrem noi, la ceea ce s-ar putea să meargă chiar contrar cu voința noastră, la cel mai pesimist scenariu. Această analiză nu ar trebui să descurajeze entuziasmul sau ideea de afacere, ci ar trebui să fie o analiză a obstacolelor care s-ar putea ivi pe drum, înainte de ivirea lor efectivă. Această analiză ar putea ajuta la redimensionarea afacerii sau la pregătirea soluțiilor pentru evitarea obstacolelor posibile.
5. Când trebuie să iei decizii majore, nu te pripi
Întotdeauna sunt decizii minore care te vor aștepta, și pe acestea nu trebuie să le lași prea mult să aștepte. Sunt urgente pentru că de ele depinde funcționarea continuă a afacerii tale. Dar întotdeauna – pentru deciziile cruciale care schimbă direcția afacerii tale – nu te grăbește nimeni și nimic să te decizi pe loc. E bine să pui un timp deoparte pentru a analiza bine decizia și pentru a parcurge pașii de mai sus. De obicei, după o zi sau două, vei putea lua o decizie mai bună, sau cel puțin mai informată.
6. Cum evaluăm și sortăm riscurile?
Primul pas în evaluarea riscurilor ar trebui să fie identificarea lor. După ce s-au identificat, se ia fiecare risc în parte și se vor evalua separat următoarele caracteristici:
* Severitatea (S) acelui risc. În cazul în care acel risc se va ivi, care ar putea să fie severitatea lui pe o scară de la 1 la 10?
* Probabilitatea (P) acelui risc. Care este probabilitatea ca acel risc să se ivească în afacerea mea, pe o scară de la 1 la 10?
* Expunerea (E) afacerii mele la acel risc. Cât de afectată ar fi afacerea mea dacă acel risc s-ar produce, pe o scară de la 1 la 10?
Apoi evaluarea riscului (R) se va face după formula: R = S x P x E
După evaluarea fiecărui risc, acestea se vor sorta în crescătoare sau descrescătoare și se vor alege riscurile asumate, riscurile tolerate – dar la care trebuie să fi foarte atent, și riscurile care nu ești dispus să ți le asumi. Această evaluare te va ajuta în luarea deciziilor majore, ca să înțelegi riscurile care te așteaptă, impactul care îl pot avea asupra afacerii, și cât de mult vrei să riști pentru câștigul pe care îl aștepți.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)